Abia ieșită de sub ocupația germană din timpul primului război mondial, comuna Dumitrești începe încet, încet să-și refacă prestigiul ce îl avea până deceniul al doilea al secolului XX. Din păcate, Dumitreștiul niciodată nu a mai atins și nu va mai atinge până la finalul secolului dezvoltarea din primele două decenii. Războiul a lăsat urme adânci ce nu aveau să fie șterse niciodată de pe fața unei comune ce promitea să ajungă cel mai important târg din județul Râmnicu Sărat. Trecerea nemților și a rușilor prin zonă avea să lase comuna fără cale ferată, fără arhivă și să pună frână avântului luat până în 1916, atât în plan economic cât și în plan cultural.
Totuși, ca centru administrativ al Plășii, Dumitreștiul încerca să fie la același nivel ca înainte de război. Oamenii care în primele două decenii s-au implicat în destinele comunei erau acum trecuți de prima tinerețe și din spate nu se zărea nicio speranță. Alexandru Zamfirescu era ocupat la București cu Parlamentul, fiind pe rând când senator, când deputat, la Dumitrești venind doar în vacanțele parlamentare. Maiorul Nicolae Constantinescu, fostul administrator de plasă devenise un bătrânel simpatic ce se plimba cu pălăria pe cap și în baston pe trotuarul pavat cu piatră de râu (Nicolae Giurcă – 2010). În epocă nu s-a construit mai nimic important, doar podul de fier peste Râmnic a cărui construcție a început in anul 1926 și a durat ani buni. Spitalul, cele două școli, judecătoria, primăria și secția de jandarmi fuseseră construite înainte de război, acum doar comerțul cunoscând dezvoltare mai accentuată.
Pe centrul comunei, pe o distanță de peste 1 kilometru se înșirau ca la oraș prăvălii, hanuri cârciumi, măcelarii, farmacie, cafenele și brutării. Pe apa Râmnicului existau cinci mori de apă, una în apropierea monumentului eroilor de la 1877, propietar Alexandru Zamfirescu cunoscută ș i sub denumirea de moara lui Dragoncea, după numele celui care se ocupa de ea și una cam 1 km în aval ce avea și piu?. Alte două mori se aflau în aval de confluența Motăului cu Râmnicul, una cunoscută sub denumirea de ” moara lui Ignat” și cealaltă, în apropierea locului de vărsare a pârâului Bodinii în Râmnic, proprietar fiind Tătulescu. Ultima moară se afla în dreptul Bisericii Sf. Dumitru proprietar fiind Dănulescu.
Din anul 1892 la Dumitrești funcționa Judecătoria rurală. În deceniul trei al veacului trecut la Judecătoria Dumitrești exista următorul personal angajat: Vespasian Grigorescu – Președinte judecător; M.M. Chircu – ajutor judecător; Vasile Savin – grefier; Gh. Frunză – impiegat ( tatăl scriitorului Victor Frunză). Ca avocați, aici pledau următorii: Dumitru P. Dumitru , Marinescu Filimon și Gh. Vicol.
De școlile de pe teritoriul comunei se ocupau următorii învățători: Gh. Georgescu, director la școala de băieți; Gh. Dumitrescu, Al. Tătulescu, Ion Lungu, Ștefan Dogaru. La școala de fete erau Rada Lungu, Aurelia Dogaru și Elena Dănulescu. La Poenița preda N. Caprițopol și Maria Caprițopol. La Lăstuni Neagu Apostol și Victor Barac, iar la Motnău Al. Velicu. Tot la Dumitrești era și Dumitru Gheba.
Oficiul PTT Dumitrești era condus de dirigintele Ioan Vasiliu iar preceptor la circumscripția Dumitrești era St. Dogărescu. La spitalul Carol I profesa doctorul Victor Dumitrescu, cel ce i-a urmat în funcție longevivului doctor Harbuz.
Devenit deja un târgușor important al județului, Dumitreștiul se bucura de serviciile unui număr foarte mare de comercianți. Redau mai jos lista cu toți comercianții existenți în anul 1933 la nivelul comunei Dumitrești.
Ioan C. Roșculescu – Coloniale
Gheorghe Pădureanu – Băcănie
Costică I. Stoian – Băcănie
Năstase P. Giurcă – Coloniale
Dumitrache C. Moldoveanu – Brutărie
Ștefan Nicolae – Cafenea
Mihai St. Bucureșteanu – Băcănie
Costică G. Caprițopol – Coloniale
Costică N. Popa – Fabrică de apă gazoasă
Zamfir Chirițescu – Croitorie
Ecaterina R. Pioară – Băcănie
Costică Nicolau – Băuturi spirtoase
Grigore Roșu – Brutărie
Gheorghe I. Ionescu – Brutărie
Ștefan Mihu Roșca – Cârciumă
Stanciu P. Giurcă – Coloniale
Radu Stoian – Brutărie
Ghiță Ștefănescu – Coloniale
Ion Panaite ??ru – Coloniale
Alexandru I. C. Bălălău – Băcănie
Gheorghe N. Caprițopol – Cârciumă
Alexandru I. Grădină – Încălțăminte
Arghir N. Tătulescu – Coloniale
Ana S. Marinescu – Farmacie
Costică A. St?nilescu – Coloniale
Ion I. Bălan – Cârciumă
Aurel I. Popescu – Coloniale
Bicești
Gheorghe I. Popescu – Brutărie
Bicești de Jos –
Dumitru Căpățână – Băuturi
Lăstuni
Alexe M. Apostol – Cârciumă
Poenița
Ion G. Pioară – Coloniale
Motnău
Constantin A. Pioară – Coloniale
După cum se poate observa Dumitreștiul beneficia de serviciile a cinci băcănii, patru cârciumi, patru brutării, unsprezece magazine de coloniale, farmacie, croitorie etc. Daca ne raportăm la acele vremuri costatăm că era totuși foarte dezvoltat în raport cu acele vremuri și nu numai.
