Locuri

LOCURI

 

Dacă în celelalte ediţii ale cărţii nu a apărut mai nimic despre partea comunei Dumitreşti ce cuprinde satele Poieniţa, Lăstuni, Tinoasa, acest lucru îşi are cauza în puţinele informaţii găsite despre această zonă. Printre informaţiile care au răzbătut de la începutul secolului au fost cele despre răscoala de la 1907 când, în această zonă a existat un început de revoltă, revoltă ce s-a stins la fel de repede precum a început. Fiind în cea mai mare parte moşneni, dumitreştenii nu prea au avut motive pentru a se răscula. La Lăstuni exista o pătură săracă a populaţiei constituită din foştii clăcaşi de pe moşia Damienilor şi, totuşi, revolta nu a fost începută de ei ci de „ţapinarii” ce lucrau la pădure în satul Motnău. Potrivit relatărilor din acele vremuri, ţapinarii au trecut dealul în satul Lăstuni şi au devastat conacul damienilor şi pe cel al lui G. Mateescu după care au pornit spre centrul comunei. Aici au împânzit cârciumile şi s-au pus pe băutură, risipindu-se care-încotro a văzut cu ochii când au aflat că o companie de călăraşi de la Râmnicu Sărat şi-a făcut apariţia în zonă. O altă relatare despre această zonă apare într-un studiu (nepublicat) realizat în anii 1980 de către prof. Emil Buruiană, fiu al satului Lăstuni.

Acesta a fost cel care a cules informaţii de la bătrânii din zonă despre câteva locuri mai interesante şi denumirile lor toponimice, informaţii ce mi s-au transmis prin grija profesorului Nicolae Giurcă. Interesant este faptul că prof. Emil Buruiană redă vorbele bătrânilor în frumosul grai al zonei, specific ţăranilor dumitreşteni după cum veţi vedea în rândurile următoare.

Poiana Secăturii – prima variantă

Aici iera odatî păduri şî locuia în mijlocu ei unu Dumitru. Ăsta să zâci cî avia nevoi di luminî hincî să săturasi di atâta umbrî. În grădinî la iel nu să făcia nic. Unii spuniau cî i-a trbuit nu luminî ci poianî. Copacii n-avia voii sâ-i taii, nu-l lăsa ala a cui iera păduria, boieru. Atunci ci s-a gândit iel: s-a pus şi-a crestat di jur împrejur cu custurea coaja copacilor, iar ăştia s-au uscat. N-a mai avut încotro şi boieru a trebuit sâ-i taii di a rămas un loc distul di mari pă cari a crescut o poianî frumoasî di să vedi şi astâz. Ş-acum sâ-ţ spui di ci i să zâci Poiana Secăturii. În primu rând Dumitru ăsta s-a pus di-a secat copacii ca sâ-i poatî după aia tăia. În al doilea rând locu ăla rămas gol să zâci cî a fost secat di păduri, iel a divinit o secăturî. Vez dumneata cî toati hin di la acelaş cuvânt, cuvântu secat.

Cucu Gheorghe- Ţăran

 Poiana Secăturii – A doua variantă

Pă vremuri, dimult, pân locu ăsta, di-i zâcim Poiana Secăturii trecia hotaru nostru cu moldovenii. Asta înainti di Uniria lu Cuza. Iera aicia pichet di grăniceri. Într-un timp, la pichetu ăsta di grăniceri îşi făcia cum să zâci astâzi stagiu militar unu Radu Duţî, tata moşu lu Ionicî Duţî din Tinoasa. Cicî-tr-o searî dipă ci aproapi să-tunecasî, Radu Duţî stătia pă prispa pichetuli şî fuma, ş-atunci unu din moldovenii di dincolu s-a luat dipă lumina ţâgării ş-a tras. Numa ghini cî Radu Duţî avia în chimiru lui di la brâu, trei sfanţ di aramî, di ci-o hi fost ei puşi unu pisti altu. Glonţu nu iera cum sânt alia di astâz di intrî după tini şâ-n pământ, iera moali di tot c-a lovit şfanţî din chimir şî nu i-a găurit, ci numa i-a burduşât. Ăsta, Radu Duţî, n-a păţît nimic, a scăpat teafâr , dar dipă aia cic-a zâs: „ieti, mă, io toatî zâua am fumat tutun cu iel, iar acuma secătura tragi-n mini. La poiana aia cari iera din câti-am aflat io încî dipă vremea pichetului i s-a spus din cauza-ntâmplării cu Radu Duţî Poiana Secăturii. Şî tot la locu ăsta i să mai zâci şi La strajî hincî-aici, aşa cum ţ-am povestit pân-acum, făciau di strajî grăniceri, la hotaru cu Moldova.

Şerbu Ion- Ţăran

În dial la arii

Locu-aşa să numeşti „În dial la arii”. Dacî cineva ari casî aici spuni cî stă În dial la arii sau dacî treci p-aici tot la fel îi zîci: am trecut În dial la arii spre Tinoasa în satu vecin. Di la o vremi am văzut cî să zîci, dumniata ai dreptati, P-în dial pî la arii. Altî datî la noi să punia grâu în pământ, mai ales boieru Gligori Dămian făcia lucru-ăsta. Ca sî vezî, acum nici praf di grâu pă locurli noastri, şî altî datî să făcia nu glumî. Tot grâu boieruli iera treierat pă dialu ăsta di-i zâcim În dial la arii hincî tot aici creştia şî grâ-ol mai bun. Nu-i mult di-atunci, sî hii cam 60 di ani. Şî sâ-ţ mai spui ceva: n-ai văzut dumniata cî noi nu folosim cuvântu ăsta arie, întreabî ş-ai sî vezi cî mulţi nu-l cunosc ci-nseamnî.

Mohârţă Toader – 74 ani(în anii 80)- ţăran

Multumim domnului profesor Emil Buruiana pentru studiul realizat in anii 80 si domnului prof. Nicolae Giurca pentru pastrarea lor.

Fragment din cartea DUMITRESTII DE IERI – 2016- Marian Galoiu

Comentarii facebook

You May Also Like