Momâia Neamțului

Locuri, amintiri, fapte din trecut. Toate adunate aici, în jurul nostru, neobservate de cei mai mulţi, dar încă vii în memoria celor bătrâni. Fiecare loc cu povestea lui. O poveste nescrisă, de cele mai multe ori uitată de cei de azi. E plin Dumitreştiul de asemenea locuri, dar povestea lor s-a pierdut cu zeci de ani în urmă şi în viitor se vor mai pierde prin „grija” generaţiilor viitoare. În urmă cu peste o sută de ani, Valea Râmnicului a fost cartografiată de către austieci cu atâta precizie încât şi azi ne minunăm când privim acea hartă veche din 1904. Privind cu atenţie, observăm pe harta vechiului plai al Râmnicului un punct al cărui cotă depăşeşte 450 metri. Nimic neobişnuit până aici, veti zice; un deal oarecare, pierdut printre alte zeci de dealuri din subcarpaţii de curbură.

Dar nu era prima dată când se cartografia în această zonă. În urmă cu peste două secole, în 1790 – 1791, austriacul Hora von Ottzellowitz realizează cea mai bună hartă a Ţării Româneşti, hartă compusă din 108 planşe de o mare calitate80. O altă hartă totpografică aparţine tot austriecilor şi datează din anul 1857 fiind însoţită de o descriere amănunţită a localităţilor şi împrejurimilor acestora.

80 Cronica Geografică, Vintilă Mihăilescu – 1928

În Dicţionarul geografic, statistic și istoric al judeţului Râmnicu-Sărat, apărut în anul 1896, Grigore Dănescu aminteşte de acest deal sub numele de Momâia Nemţilor, ca fiind un deal în Plaiu Râmnic, comuna Dumitresci, spre nord, numit astfel din pricină că Statul Major austriac la facerea hărţii Munteniei stabiliseră aici un punct trigonometric de observaţie.

Că este vorba de harta de la 1790-91 sau de cea din 1857 încă n-am aflat, cert fiind că această denumire este cu mult mai veche decât afirmam într-o scriere anterioară.

De unde şi până unde acest nume? Poate v-aţi întrebat cum s-a ajuns la acest nume şi nu aţi găsit răspuns. Cei mai în vârstă poate au avut ocazia să asculte poveştile de la părinţii şi bunicii lor, dar pentru cei ce vin din urmă „Momâia Neamţului” este încă un semn de întrebare şi poate aşa va rămane dacă cineva nu le va povesti ce s-a întâmplat atunci, acolo.

Fiind un punct de observaţie, pe acest deal al Giurcarilor a existat pe toată perioada executării hărţilor un om ce supraveghea valea. Acolo, în cel mai înalt punct, pe ger, pe ploaie sau soare dogoritor în foişorul ce se ridica câţiva metri deasupra solului, se afla mereu la datorie un soldat cu privirea aţintită către zările albastre pentru a observa orice mişcare. Aproape nemişcat de cele mai multe ori, soldatul a fost perceput de către locuitorii zonei drept o „momâie”, o sperietoare de unde şi numele de Momâia Neamţului.

Mai târziu, începând cu anul 1916, acel deal avea să intre şi mai mult în memoria locuitorilor văii râmnicului cu numele de „Momâia Neamţului

După sângeroasele bătălii de pe Valea Râmnicului din luna decembrie 1916, trupele germane au instituit un regim de ocupaţie în zonă. Odată cu instaurarea acestui regim, pe cel mai înalt deal din Dumitreşti a fost reînfiinţat acel post de observaţie german. Situat la hotarul dintre Giurcari şi Poieniţa, acel deal oferă o panoramă impresionantă asupra văii Râmnicului şi Râmnei. De la Buda la Chiojdeni, de la Gura Caliţei la Lacu Baban şi mai sus spre obârşiile Motnăului, toate aceste locuri se arată privitorului însetat de peisajele văii noastre. Dincolo, peste dealul Cătăuţiului se arată dealul Marghiloman, Spidele şi dealul Ferului, locuri unde armata română a luptat cu vitejie în acel decembrie însângerat al anului 1916. Timp de doi ani cât a durat ocupaţia, dumitreştenii au putut vedea zilnic această momâie lucru ce a dus la obişnuinţă. S-a terminat războiul şi nemţii au plecat spre alte zări, dar numele a rămas întipărit în memoria oamenilor ca ceva obişnuit. Un nume ca oricare altul, despre care nimeni nu-şi mai pune întrebări. Mai tîrziu, începând cu anul 1938, armata română a folosit locul pentru a construi un post de observaţie antiaeriană, post deservit de câţiva veterani din războiul din 1916 care erau prea bătrâni pentru a mai lua parte la lupte pe front. Nu ştiu exact când a fost demolat postul respectiv,dar numele încă mai dăinuie printre locuitorii zonei şi va mai dăinui încă multă vreme de aici încolo înlocuind adevaratul nume al dealului „Turculeţul” aşa cum apare pe harta austriacă.

Cei ce doresc să cerceteze Dumitreştiul cu privirea sau cu obiectivul aparatului de fotografiat o pot face de aici mai ales în zilele însorite de primăvară,, accesul în zonă făcându-se destul de uşor cu maşina, locul aflându-se la aproximativ 1,5 km de drumul naţional DN2N cu acces din centrul Dumitreştiului sau mai uşor, pe coama dealului, urmând drumul comunal ce pleacă de la Muşuroi şi trece pe „la cruce”

Comentarii facebook

You May Also Like